aberații

Stele pe Pământ!!!

NASA ne uimește din nou cu o știre nemaipomenită, nemaiîntâlnită și nemaivăzută. De data aceasta ne anunță prin intermediul celor de la RealitateaTV că vom avea DOI SORI pe Pământ. O știre comico-tragică pentru toți cei care au trecut de grădiniță.

s1.jpg

Înțeleg că titlul trebuie să fie de tip „clickbait” ca să atragă atenția și să citești știrea dar totuși mă așteptam să aibă un pic de sens. Din titlu ne dăm seama că este o aberație și asta face din start să nu poți avea încredere în ceea ce este scris mai departe. Mai există și posibilitate ca cei de la NASA să nu știe despre ce vorbesc…

În primul rând, stelele (sorii) sunt vizibile DE PE Pământ. Daca ar fi un soare pe Pământ, nu ar mai fi Pământul…. cred că este destul de logic. Terra este de ~1 milion de ori mai mic decât Soarele nostru, o stea de mărime medie.

În al doilea rând, un lucru ce probabil va fi șocant pentru cei care au scris articolul de mai sus, pe timpul nopții sunt vizibili mai multi sori, nu doar doi. Cam 6000 într-o noapte frumoasă departe de luminile orașelor.

Trecem de titlu și ajungem la articolul propriu-zis unde suntem anuntați că într-un moment neanunțat (haha), Soarele nostru a avut un companion care este posibil să fi fost responsabil de dispariția dinozaurilor.

s3

Pe scurt:

A fost o dată ca niciodată, când oamenii stăteau prin copaci, se făcea că cerul era luminat de două stele gemene: Soarele și Eleraos. Tot Pământul era acoperit de verdeață și animale care mai de care. De la furnicuțe la broscuțe, de la păsări la dinozauri. Toate trăiau în pace și armonie. Într-o zi, un diplodocus mânca frunzele unui copac înalt cât el. Tot în același copac se afla și o veveriță care-și aduna nucile în scorbură. Obosită după strâns, veverița se puse pe o creangă să doarmă. Flămând dinozaurul înghiți creanga de copac cu tot cu veveriță. A doua zi, Eleraos își căuta buna prietenă, veverița.

– Unde ești tu, veveriță? Sunt sus pe cer ca să îți fac lumină să te ajute la căutat printre tufișuri și crenguțe!

După o căutare îndelungată Eleraos era gata să apună dar veverița nu era nicăieri. Nici cu ajutorul Soarelui ea nu a putut fi găsită. Zilele treceau dar veverița nu mai era. Supărat Eleraos se ascundea după nori negri și înalți fără să mai vrea să fie văzut. Era vijelie și potop pe Pământ, toate animalele sufereau și se rugau de Soare să-și lase razele pe Pământ. Până la urmă, dinozaurul recunoscu că el a mâncat veverița din greșeală. Eleraos auzind acestea se supără atât de tare că a ars toți dinozaurii și s-a transfomat în steaua cea rea. Soarele văzând la răsărit ce a făcut Eleraos, l-a alungat din sistemul solar să nu se mai întoarcă niciodată.

Eleraos și-a luat orbita și-a plecat departe departe… în constelația Perseus unde a găsit alți sori care au fugit de acasă.

Astăzi, oamenii care s-au dat jos din copaci, când se uită spre Perseus își aduc aminte de Eleraos și de pedeapsa adusă dinozaurilor.

Pe lung:

1- Stelele NU se nasc, se formează
2- 60% din stelele de pe cer au un companion
3- Nu există stele gemene: ele se formează din aceși nebuloasă dar nu în același timp și nu au aceași masă/densitate/forță gravitațioală/etc…toate se deduc de aici
4- O stea nu părăsește pur și simplu un sistem
5- Dacă o stea poate să fie cauza principală pentru dispariția/extincția unei specii, cu siguranță discutam ori de mult mai multe specii dispărute cu aceeași ocazie ori nu mai discutam deloc deoarece nu mai eram aici.

Advertisements

Arheologii prezic asteroizi

Ai scrijelit vreodată o piatră? Dacă da, arunc-o într-un vulcan ca nu cumva peste 100 ani să o găsească cineva și să creadă că este trimisă de extratereștrii pentru a ne spune când se va „sfârși lumea”.

De data aceasta ne bucurăm de un articol din partea celor de la Antena 1 care ne avertizează că sfârșitul lumii este sigur în anul 2030.

sf lumii.jpg

De unde această concluzie poate vă întrebați. Jurnalistul (nu arheolog) Graham Hancock a scris în cartea „Magicians of the Gods” despre interpretările personale în cazul „schimbării paradigmei” unui impact cosmic de acum 12 000 ani. Eu personal nu am găsit pe blogul lui despre faptul că în 2030 ne-am găsi sfârșitul, dar totuși menționează de un posibil „nou impact” datorită curentului de meteori Tauride. În primul rând, nu ar putea să cunoască aceste informații în acest fel și nici nu există astfel de posibile avertizări venite de la oamenii de știință pentru următorii zeci de ani. Deci lăsăm săracele Tauride în pace să ne ofere un spectacol pe cer.

Cei de la Antena 1 în comunicatul lor prezintă știrea astfel:

„Hancock este convins că un mesaj vital pentru înțelegerea istoriei omenirii se află gravat în uriașele pietre de la Gobekli Tepe și anume o cometă care coboară din ceruri și șterge o parte importantă a oamenilor de pe fața pământului.

Corpul ceresc care a lovit pământul în 10.950 î. Hr ar fi fost, de fapt, o bucată masivă din roiul Tauridelor, care conține milioane de roci spațiale. În această centură, mai spune Hancock, s-ar afla o bombă ”nedetonată” – un planetoid extrem de încins care ar putea exploda în orice moment și care s-ar putea sparge în mii de bolovani cu diametrul de cel puțin un kilometru care se vor orbita haotic printre milioane de asteroizi. {…}

Una dintre acestea este capabilă să pună capăt, fără probleme, actualei civilizații umane care va traversa, alături de Terra, centura Tauridelor în 2030!”

10 fraze pentru care acest articol este absurd:

  1. O cometă nu poate să coboare din ceruri.
  2. „Roiul Tauridelor” nu există. Se referă la curentul de meteori Tauride, care este praf (nu roci) lăsat de o cometă (în acest caz).
  3. Coada (nu centura) cometei este formată din rămășitele lăsate din nucleu acesteia datorită apropierii de Soare.
  4. Curentul de meteori Tauride este datorită cometei Enke cu o perioadă de ~ 3 ani și cu o dimensiune de~ 5 km.
  5. Orbita cometei este foarte bine cunoscută iar cometele se pot fărâmița complet atunci când ajung la periheliu (aproape de Soare), deci nu ar avea cum să existe ceva haotic printre asteroizi.
  6. Termenul de „planetoid” este dat asteroizilor de dimensiuni mari. Resturile de comete sunt de dimensiunile nisipului de pe plajă.
  7. Curenții de meteori ne oferă „ploile de stele” iar dacă se întâmplă să existe un obiect mai mare un pic este cu atât mai mult un spectacol pe cer pentru cei care privesc astfel de evenimente.
  8. Cometele nu cară bombe după ele.
  9. Dacă un obiect de 1 km ar lovi Pământul, ar face un crater de ~ 15 km iar probabilitatea unui astfel de impact este o dată la 450.000 ani.
  10. Cu siguranță nu ne-ar plăcea un asfel de eveniment, dar omeniea nu ar sfârși dacă s-ar produce un astfel de imapact.

 

Puteți liniștiți să vă continuați masa de 1 mai.

Luna imaginară

Din când în când mai apare o știre legată de schimbarea neobișnuită a culorii Lunii. Pot să spun că mă amuză de cele mai multe ori astfel de idei.

În această lună s-au anunțat două culori ciudate: verde și roz. În România nu a prins atât de mult ideea că Luna ar putea deveni verde așa că televiziunea noastră a încercat cu roz.

Mai jos este „anunțul” care în fiecare an se zvonește dar niciodată nu se întâmplă. Atunci când planetele se aliniează (nu știm care, când, ce, cum) Luna devine verde. Evident că este o aberație completă având în vedere că Luna și planetele nu au lumină proprie, este tot lumina Soarelui iar culorile pe care le vedem se datorează atmosferei.
De ce ar avea legătură cu restul planetelor? Singura persoană care ar putea ști acest lucru, este tot aceea care a „calculat” acele 90 minute ale evenimentului cu precizie.

luna verde.jpg

În legătură cu anunțul mediatizat în țara noastră, este comic că pare ceva „gândit” și sigur dar totuși este la fel de lipsit de logică.

Mai jos este știrea de astăzi, pe data de 11 aprilie 2017 care ne spune că Lună Plină din această lună ne va aduce schimbare în viață o dată cu schimbare culorii. Sper că nu durează tot 90 minute că altfel n-am făcut nici o treabă!!

luna roz

Cum spuneam mai sus, culorile sunt date de prezența luminii. În cazul Lunii, ea poate să apară oranj – roșiatică la apus/răsărit sau albă-gri când urcă pe cer.

Aici sunt fenomene fizice implicate (împrăștierea Rayleight) și nu în ultimul rând faptul că suntem oameni și avem conuri sensibile la roșu, verde și albastru.

Din păcate pentru cei de la Realitatea TV, ei încă nu au aflat că rozul (magenta) nu există. Este o culoare imaginată de ochi pentru a combina roșul cu albastru. Rozul nu are o lungime de undă.

Așa cum rozul este imaginar, la fel de imaginară a fost și Luna care și-a schimbat culoarea.

Super Pământul

Spectaculos! Un eveniment nemaivăzut. Pe data de 14 noiembrie se produce evenimentul „Super Pământul”, un fenomen incredibil, ce va fi (in)vizibil de pe Lună. Uitați-vă spre sud în dreapta Soarelui dacă nu aveți cumva cratere care să vă obstrucționeze orizontul.

Tot în această zi, pământenii vor fi martori la evenimentul „Super Lună”,  o invenție a unei persoane care cel mai probabil vroia să își promoveze blogul.

Luna, satelitul nostru natural, este aproximativ cât un sfert din planeta noastră. Adică de patru ori mai mică. Dacă am fi pe Lună, Pământul s-ar vedea de patru ori mai mare pe cer decât vedem noi Luna în faza de Lună Plină. Mult mai spectaculos, nu? Dacă Luna s-ar vedea de patru ori mai mare ca de obicei în faza de „Super Lună”, atunci chiar ar merita. Din păcate, realitatea ne arată că Luna în data de 14 noiembrie va fi mai aproape cu aproximativ 50,000 km, ceea ce înseamnă foarte puțin în termeni astronomici.

În mod obișnuit, Luna se află la aproximativ 385,000 km față de planeta noastră. Deoarece orbita Lunii nu este un cerc perfect, o dată pe lună trece prin punctul cel mai apropiat față de Pământ, numit perigeu, iar o dată prin punctul cel mai îndepăratat față de noi, adică apogeu.

pamant-luna.jpg

În acest mod, avem 12 momente când Luna ajunge la perigeu pe an și 12 momente în care ajunge la apogeu. Data în care ea se află la cea mai apropiată distanță din toate cele 12 perigee reprezintă evenimentul numit „Super Lună”.  Un eveniment pe care nu îl putem percepe cu ochiul liber. Apropierea față de Pământ este mică, iar aparent pe cer vom vedea exact același lucru.

Pe data de 14 noiembrie a fost calculat cel mai apropiat perigeu din ultimii zeci de ani, iar distanța Lunii față de noi va fi de aproximativ 356,508 km . Cu circa 10,000 km mai puțin decât o „Super Lună” obișnuită.  Nimic ieșit din comun nu va putea fi observat.

Plus că faza de Lună Plină nu este optimă pentru observații. Suprafața Lunii este foarte strălucitoare și nu veți putea deosebi detaliile mai fine. Craterele, munții sau văile nu vor avea nici un fel de umbră și imaginea de ansamblu va fi aceea a unei suprafețe plane, fără forme.

Vă propun să prindeți fenomenul „Super Pământul”. Cumpărați-vă astăzi biletul către Lună, ajungeți în 3 zile și uitați-vă la planeta noastră. Ce veți observa? Tot nimic. Din păcate, atunci când este faza de Lună Plină pe Pământ, de pe Lună Pământul este în faza de „Pământ Nou”, el aflându-se în dreptul Soarelui.

pamant-soare.jpg

Este același lucru să priviți „Super Luna” sau „Super Pământul” deoarece în România această „Super-Mega-Gigantică Lună” nu va putea fi văzută deloc. Luna va fi sub orizont în timpul evenimentului, acesta producându-se la ora 13:21 TLR.

15 zile în întuneric

O știre ce a apărut cândva în jurul datei de 26 septembrie 2016 prin SUA, iar în România pe 29 octombrie, a reușit să stârnească destul de mult interes pentru a fi popularizată agresiv; drept dovadă, a ajuns și pe ecranele noastre.

Despre ce este vorba, mai exact?

Știrea ar fi venit de la specialiștii NASA, mai exact de la Charles Bolden (o modalitate simplă și eficientă, de altfel, de a face oamenii să creadă că ar fi adevărat ce scrie) ce ne avertizeză că se va produce un fenomen între planetele Venus și Jupiter, eveniment care în prima parte ar afecta Soarele iar mai târziu, planeta noastră. Astronomul ar fi argumentat în peste 1000 pagini acest fenomen, într-un raport către Casa Albă (conform presei americane). Ca o primă observație, sunt foarte sigură că nimeni pe lumea aceasta nu ar putea abera de-a lungul atâtor pagini pe marginea unui eveniment imposibil.

Pe scurt, se presupune că Venus se va apropia de planeta Jupiter la mai puțin de 1 grad, lumina planetei Venus va depăși de 10 ori strălucirea planetei Jupiter,  va ajunge să „încălzească substanța gazoasă” din Jupiter determinând o reacție… adversă?! Acest eveniment va face ca Jupiter să elimine mult hidrogen în spațiu, acesta ajungând la Soarele nostru și în acest fel reușind să-l încălzească cu până la 9000 grade Kelvin. De aici, nu știm de unde va veni întunericul dar pe Planeta noastră va fi o creștere globală a temperaturii, cu 8 grade Celsius.

Vom începe cu faptul că între planetele Venus și Jupiter sunt aproximativ 5 UA adică peste 700.000.000 km, între ele fiind și orbitele planetelor Terra și Marte, plus centura principală de asteroizi. Dacă Venus ar avea chef să plece de pe orbită să dea o fugă până la Jupiter și ne-ar întâlni, nu cred că 15 zile de întuneric ar fi cea mai mare problemă.

venus-jupiter

Sistemul Solar- orbitele planetelor

Într-adevăr, două planete pot fi apropiate la mai puțin de un grad, dar acest lucru este aparent, văzut de pe Pământ. Privind cerul, având în vedere că planetele se mișcă printre stele în zona eclipticii, ele se pot întâlni inclusiv cu Luna sau Soarele. Acest lucru nu înseamnă că ele chiar sunt una lângă cealaltă. Acest fenoment se numește conjuncție (atunci când două obiecte cerești sunt apropiate) sau ocultație (atunci când un obiect trece peste altul).

După cum se observă, pe 15 noiembrie 2016, Venus și Jupiter nici măcar nu sunt apropiate: au peste 20 grade între ele.

venus-jupiter-2

Aspectul cerului pe 15 noiembrie 2016

Urmează o referire la strălucirea planetei Venus, ea devenind pe 15 noiembrie de 10 ori mai mare decât cea a planetei Jupiter. Strălucirea aștrilor se numește magnitudine aparentă. Fenomenele atmosferice cât și înălțimea față de orizont pot schimba strălucirea unui astru, dar nu cu mult. Magnitudinea planetei Venus (Luceafărul) este de -4, ea fiind cel mai strălucitoare planetă și observabilă chiar în timpul zilei, iar magnitudinea planetei Jupiter este de -1.5. Strălucirea planetelor, având în vedere că ele NU emit lumină, ci reflectă lumina Soarelui, depinde foarte mult de distanța noastră până la ele. De aceea Venus este foarte strălucitoare. Totuși, nu va putea fi niciodată de 10 ori mai strălucitoare ca Jupiter, numai dacă nu vrem să o înlocuim cu Luna.

Revenind la articol, se specifică faptul că „lumina planetei Venus” va deranja atmosfera planetei Jupiter iar acesta va emite hidrogen. Atmosfera planetei Jupiter este compusă în mare parte din hidrogen și heliu, dar stă cuminte de 4.5 miliarde de ani de când s-a format planeta. Jupiter are 67 sateliți și nici cei mai mari și apropiați dintre ei nu i-au afectat atmosfera.

Să spunem că s-ar întâmpla toate aceste absurdități imposibile și chiar dacă întreaga atmosferă a planetei Jupiter ar călători 750.000.000 km până la Soare, având în vedere că Soarele poate să își facă o curea cu 13 Jupiteri, cu siguranță acest lucru nu ar produce o „explozie masivă”. Soarele nostru are deja peste ~80% hidrogen în compoziție și ne bucurăm în fiecare zi de fuziunea nucleară, altfel nu ar emite lumină. Dacă știrea voia să se refere la faptul că o să avem 15 zile cu mai multă lumină, ar fi fost la fel de absurdă dar poate mai logică.

jupiter-soare

Diametrul planetei Jupiter față de Soare


În concluzie, cele 15 zile de întuneric SE POT produce dacă veți trage draperiile și vă veți închide în casă.

Somn ușor și hibernare plăcută!