În lunile noiembrie si decembrie, sus pe cer cocoțate sunt trei galaxii:
– Messier 31 cunoscută ca și Galaxia din Andromeda – Messier 33 sau Galaxia Triangulum. și – Messier 74 … Galaxia Fantomă.
Primele două primesc numele constelației din care fac parte dar, M74 săraca, fiind ceva mai puțin strălucitoare, e doar o fantomă și nu “Galaxia Pisces” . Toate trei sunt impresionante și merită observate.
În seara de 7-8 noiembrie 2021, cu telescopul CAHA (Z84) din sudul Spaniei, am observat două dintre cele trei galaxii menționate până acum. Mai jos, harta cu poziția lor:
Simulare Stellarium
Galaxia M33 se află la ~3 milioane de ani lumină depărtare și poate fi văzută cu ochiul liber pe un cer bun. La fel ca și M31.
Galaxia M74.
Notă: dungile negre din fundal sunt de la cameră și nu am reușit să le scot complet. Totuși, ambele imagini prezintă foarte multe detalii în galaxie. Stele, praf și roiuri stelare.
Dacă te-ai „trezit” sub un cer plin de stele și ești începător în ale astronomiei și nu ai un binoclu….. uite câteva dintre cele mai frumoase și ușoare obiecte pe care le poți identifica în această perioadă (iulie-august 2020).
Pentru început, trebuie să determini punctele cardinale cu ajutorul stelelor. Cerul se modifică pe parcursul nopții. Unele stele apun, altele răsar. Dacă stai 30 min – o oră sub cer, o să observi că poziția stelelor s-a schimbat și cât timp descoperi anumite zone, altele dispar sub orizont sau nu le mai vezi în același loc ca atunci când ai început.
Polaris sau Steaua Nordului Un mit spune că această stea este cea mai strălucitoare de pe cer. Nici pe departe. E a 47-a stea ca strălucire. Totuși, nu este greu de identificat. Ca reper, vom avea asterismul „Carului Mare” format din șapte stele: trei stele în semi-cerc ce reprezintă oiștea și patru stele în trapez ce reprezintă roțile carului. Carul mare ocupă o zonă destul de mare pe cer și este format din stele strălucitoare. Trebuie doar să te uiți pe cer să-l cauți. Se vede la orice oră indiferent de zi. Carul mare face parte din constelațiile circumpolare în Romania, asta înseamnă că niciodată nu apune. În prelungirea ultimelor două „roți” vei găsi steaua Polaris, care este prima stea din oiștea „Carului Mic”. Perpendicular pe orizont, Polaris îți indică nordul.
Punctele cardinale Acum că știi care e Polaris = nordul, nu rămâne decât să te întorci 180 grade să privești sudul. De ce? Dacă te uiți spre sud, tot ce este în stânga ta răsare, sudul o să fie maximul de înălțime la care ajung stelele și tot ce se află în dreapta, va apune. Majoritatea obiectelor pe care le voi descrie se vor afla la răsărit, zenit sau meridian. Nu la apus, pentru că vor coborî destul de repede. Obiectele aflate la orizont sunt mult mai greu de observat din cauza atmosferei dense.
Planete Începem cu ceva ușor. Sunt cinci planete care se pot observa cu ochiul liber: Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn. Primele două se pot observa numai imediat după apusul sau răsăritul Soarelui, acestea fiind planete interioare. Pentru perioada aleasă (iulie-august 2020), Mercur și Venus se vor vedea înainte de răsăritul Soarelui.
Jupiter și Saturn Pe 1 iulie, Jupiter răsare în jurul orei 22 spre est, iar Saturn răsare în urma lui la mai puțin de 30 minute. Ambele obiecte sunt foarte strălucitoare și ies în evidență. Pe zi ce trece, vor răsări din ce în ce mai devreme. La sfârșitul lunii iulie, Jupiter și Saturn se vor vedea imediat după apusul Soarelui, spre sud-est.
Marte Planeta roșie răsare ceva mai târziu, la începutul lunii iulie apare pe cer după ora 1 dinspre est și rămâne pe cer până răsare Soarele. Până la sfârșitul lunii iulie, nu face foarte multe progrese, o să se vadă începând cu ora 00. Totuși, la sfârșitul lunii august, deja se va vedea începând cu ora 22. Marte este și el un obiect ușor de identificat datorită culorii de data aceasta. Este strălucitor, deci nu trebuie să te chinui printre stele să îți dați seama care este și în plus, culoarea roșiatică iese în evidență.
2. Stele dubledrăguțe. Notă: Separarea dintre stele este importantă. Cu ochiul liber poți vedea două stele distincte una lângă cealaltă la o separare de aprox. 4 minute de arc.
– Alcor și Mizar aflate în oiștea Carului Mare. Cu ochiul liber, poți determina ușor că sunt două stele una lângă cealaltă. Cu binoclu 12×50 se văd mult mai bine. Printr-un instrument astronomic, Mizar se „desparte” la rândul ei și mai apare o stea apropiată de ea. Toate cele trei, Alcor, Mizar și Zeta Ursae Majoris sunt stele duble optic. Adică nu sunt la aceași distanță una față de celalată. Mizar este binară, adică un sistem cu două stele, dar nu se poate observa companionul. Separare: 12 minute de arc.
– Algedi și Dabih aflate în Capricornus. Ca reper în această perioadă: Deasupra planetelor Jupiter și Saturn spre stânga. Cu ochiul liber, Algedi se poate vedea că este dublă, dacă te chinui un pic poți observa asta și la Dabih. Separare Dabih: 4.4 minute de arc.
– Epsilon Lyrae, aflată în constelația Lyra. Ca reper, pleacă de la steaua Vega, o stea foarte strălucitoare. O găsești deja sus pe cer în perioada aceasta. Vega-Deneb-Altair formează „triunghiul de vară”. Lângă Vega spre stânga jos, se afla steaua Epsilon Lyrase. Cu ochiul liber, nu se vede că este dublă, dar cu un binoclu 12×50, se observă două stele în același loc. Ce este frumos la acest sistem, este că de fapt este cvadruplu. Fiecare stea din cele două duble, este la rândul ei dublă. Pentru a le separa în patru stele distincte, ai nevoie de instrument astronomic. Separare: 3.5 minute de arc.
– Omi Cyg, aflată în constelațiaCygnus. Ca reper, pleacă de la steaua Deneb. Deasupra „aripii” lebedei către Vega, se află Omicron Cygnus. Ce este super frumos aici, este că te afli în Calea Lactee. Cu un binoclu se văd zeci de mii de stele. Separare: 4 minute de arc.
3. Variabile. Stelele variabile își schimbă strălucirea. Perioada unei variabile este durata dintre minimele de strălucire.
– Sheliak sau beta Lyrae aflată în constelația Lyra, nu departe de Vega – din triunghiul de vară. Perioada ei este de 12.9 zile de la magnitudinea 3.3 la 4.35. Adică, din 13 în 13 zile, Sheliak o să fie la fel ba ca Sulafat, ba ca Zeta.
– Eta Aquilae aflată în constelația Aquila, sub Altair – din triunghiul de vară. Perioada ei este de 7 zile, diferență de magnitudine de la 3.49 la 4.30. Eta Aql o să aibă schimbări de stălucire ba ca Iota Aql, ba ca Althalimain.
4. Stele cu planete. Chiar dacă nu poți vedea exoplanete (planete care se rotesc în jurul altor stele), poți identifica câteva stele gazdă cu ochiul liber, unde s-au descoperit planete.
– Upsilon Andromedae și HIP4552. Ambele stele se află în constelația Andromeda. Pleacă de la constelația Cassiopeia pentru că este ușor de găsit. Este un W mare din stele strălucitoare. Sub Cassiopeia dai de stelele din Perseus unde o găsești pe Mirfak – cea mai strălucitoare din Perseu. În dreapta lui Mirfak…..încep stelele din Andromeda.
– Errai sau gamma Chepeus. Deasupra constelației Cassiopeia se află constelația Chepeus. Este destul de greu de identificat daca ai un cer foarte bun pentru că este și Calea Lactee în zonă și o să fie foaaaaaarte multe stele. Totuși, dacă pleci de la Polaris spre Cassiopeia întâlnești steaua Errai care are o exoplanetă descoperită.
– 51 Pegasi. În jurul acestei stele s-a descoperit prima exoplanetă în 1995. În dreapta constelației Andromeda, poți forma un pătrat mare pe cer, „Pătratul lui Pegas”. Între ultimele două stele, la mijloc, se află steaua 51 Pegasi unde se află exoplaneta 51 Pegasi b pentru care s-a luat și Premiul Nobel în 2019.
5. Deep-sky-uri Sunt obiectele îndepărtate și foarte frumoase, greu de văzut fără un instrument. Totuși, sunt câteva care se pot observa cu ochiul liber și sunt extraordinare chiar și asa.
– M13, un roi stelar globular care se poate observa pe un cer foarte bun și când este sus pe cer. Adică perfect în această perioadă. Roiul globular se află în afara galaxiei noastre la aprox. 22 mii de ani lumină depărtare și este un obiect care se rotește în jurul galaxiei. Cu ochiul liber apare ca o pată difuză. Prin binoclu se vede ca un puf mic și printr-un instrument astronomic se pot vedea stele în acest roi. Ca să-l găsești, pleacă de la Vega și căută trapezul lui Hercule. Pe latura din dreapta, se află roiul.
– M31 sau Galaxia din Andromeda. Da, putem vedea și o galaxie cu ochiul liber, pe lângă galaxia în care ne aflăm. M31 este ușor de observat dacă este sus pe cer. Constelația Andromeda este formată din trei stele. Pleacă de la cea din mijloc în sus și o sa dai de încă două stele vizibile cu ochiul liber. Privește cu coada ochiului la a două stea de la Beta Andromedae și o să vezi o pată difuză lungă. Tocmai ți-au intrat fotoni în ochi care au călătorit peste 2 milioane de ani.
– Roiul dublu din Perseu. O altă zonă foarte foarte foarte frumoasă, se află între Perseu și Cassiopeia. Urcă de Mirfak către Cassiopeia. La mijlocul dinstanție dintre cele două, se află două nuclee de roiuri stelare deschise. Vei vedea o zonă pufoasă printre stelele Caii Lactee.
Starlink-7, un nou trenuleț de sateliți a fost lansat pe orbită. Înainte de momentul apariției, efemerida indica mag 1 de la răsărit până la zenit. Se pare că a fost magnitudinea 4.8 la 10 grade alt și la zenit ajunsesera la mag 1.6. Foarte slabi ca strălucire.
Am luat imagini cu 90 secunde pentru că mă așteptam să fie mai strălucitori. Mai jos, un gif animat cu sateliții făcut cu ASI224MC pus pe un trepied. Nu se văd foarte bine, dar între Denebola și Alkaid se poate observa ușor cum traversează cerul.
Cum arată o hartă a sateliților luată de pe heavens-above.
Pe 30 mai, eram pe terasa Observatorului Astronomic Urseanu cu colegul Mihai Dascălu, să fim martori la lansarea rachetei Falcon 9, misiunea SpaceX-Demo-2, care în vârful ei avea primii doi oameni lansați din SUA – Kennedy Space Center, de o companie privată și după un deceniu de pauză de lansări din SUA. Știți povestea…..
Ne-am pregătit echipamentul de surprindere a evenimentului și am așteptat. Efemerida capsulei Dragon cu echipaj uman, arăta că se va putea observa pe cerul din Bucureși la 26 minute după lansare. Lansarea a fost estimată pentru ora 22:22 și capsula își făcea apariția la 22:48. Zona din care începea să se vadă Dragon, era de sub stelele Castor și Pollux, iar traiectoria continua până la un grad de steaua Regulus, dispartiția avea loc sub Lună.
La ora 22:39 am dat drumul la camera ASI224MC montată cu „scoci” de trepiedul colegului și înălțată pe ieșirea aerului condiționat aflată pe terasă. De ce am făcut asta? Că mi-era frică să ma urc în turnulețul terasei (sunt patru) și să manevrez de acolo. Totuși, ideea cu trepiedul s-a dovedit a fi bună – mulțumesc Dascălu.
La 22:39 a apărut un obiect dinspre stelele Castor și Pollux. Era ISS-ul. Chiar dacă știam că trebuie să apară, de entuziasm țipam pe terasă după Mihai să vină să se uite. Am observat pe facebook, la scurt timp după lansare, că mai multe persoane au făcut această confuzie. La 8 minute după apariția ISS-ul, la 22:48:34 apare un obiect extrem de slab din direcția prezisă. L-am observat pe calculator întâi și pentru 2 secunde l-am văzut și cu ochiul liber. Am vrut să ma asigur că am calculatorul setat pentru surprinderea momentului, iar lumina laptopului mi-a stricat vederea. Vizual, am văzut numai două secunde din capsulă. A dispărut mult mai repede, după 1 minut 29 secunde, mult mai jos decât s-a estimat. Strălucirea a fost pe la un 1.3 și altitudinea cea mai mare……13 grade maxim.
Mai jos, vă las animația făcută de pe terasă cu ISS și Dragon. Am luat peste 1000 imagini de o secundă, dar pentru că nu pot prelucra atât de multe imagini deodată, gif-ul este făcut din 110 imagini luate între 22:39 și 22:49.
Aici, vă las o animație făcută de colegul Mihai, în care se poate observa „setup-ul” și pe noi doi plimbându-ne peste tot să fim cu ochii pe imaginile live și pe cer.
Un obiect care devine superb după câteva secunde de expunere este steaua RMonocerotis (variabilă, mag 12), care are în jurul ei o nebuloasă: NGC 2261 sau „Hubble Variable Nebula”.
Hartă pentru R Monocerotis
O găsim între Gemini și Orion, adică foarte sus pe cer în perioada de iarnă. „Păcat” că sunt multe stele în această zonă și nu este ușor de identificat cu ochiul prin instrument.
Totuși, pentru cine s-a plictisit de M42, Pleiade, Preasepe și roiurile de iarnă….. RMono merită observată.
Cu 2000 euro poți ajunge oriunde pe planeta asta, să străbați zeci de mii de km, să poți vedea peșteri, munți, oceane, păduri exotice, cascade, vulcani sau comuna Făcăieni. Dar dacă vrei 400 km în sus? Ai nevoie de ~52 milioane de euro.
Din fericire, Stația Spațială Internațională se plimbă în jurul planetei în așa fel încât să o putem vedea și din România. Chiar dacă nu ajungi să te plimbi prin „pădurea exotică”, putem să ne mulțumim momentan că se rotește ea deasupra capului nostru și putem observa detalii.
În perioada care urmează, 24 ianuarie – 02 februarie, stația se poate observa destul de bine de la noi.
Unul dintre cele mai cunoscute site-uri pentru a observa pe unde va trece stația, este Heavens Above, care vă poate da detalii despre orice satelit artificial, nu doar despre ISS. Aici aveți link către următoarele treceri ale stației văzută din București.
Mulți astronomi amatori folosesc aceste oportunități pentru a prinde ISS-ul peste Lună sau peste Soare. Eu nu am reușit niciodată pentru că mereu am uitat de aceste tranzite.
Pe data de 23 ianuarie 2020, ISS-ul a trecut la numai jumătate de grad față de Venus. Dăcă mergeam spre Breaza, se vedea ISS-ul peste planeta. Super, nu?
Ce să faci să prinzi ISS-ul? Simplu.
Intră pe Heavens Above și în dreapta sus pune coordonatele locului de unde vrei să o vezi.
Site-ul o să-ți genereze o serie de date calendaristice când o să se vadă ISS-ul.
3. Alege data în care vrei să o vezi. Ține cont de strălucirea ISS-ului. Cu cât numărul este mai mic, cu atât înseamnă că o să fie mai strălucitoare. Altitudinea și ora la care se vede sunt la fel de importante. 20 grade înseamnă foarte jos pe cer, iar dacă se vede la ora 16, nu o să se vadă că este încă zi afară.
4. Apasă pe o dată anume și verifică harta stației pe unde o să treacă. Ai ora și zona de unde o să apară și când o să dispară.
5. Ieși afară cu min 5 minute înainte dacă vrei să o observi cu ochiul liber și găsește punctul cardinal de unde o să înceapă să se observe.
De pe terasa Observatorului Astronomic s-a vazut destul de frumos. Din păcate, nu am un aparat foarte bun si nu am luat imagini de detaliu. Am incercat să prind cum ISS-ul își modifică strălucirea și devine la fel de strălucitor ca și Venus.
Mai jos, un video făcut de colegul meu, Mihai Dascălu, cu toate imaginile mele (Canon 450D pe un trepied)+ video făcut de el (Nikon pe un dob de 400mm).
Pentru observarea asteroidului (38628) Huya care oculta o stea, am fost pe câmp la Ploiești.
Evenimentul s-a produs în noaptea dintre 17 spre 18 martie 2019 la ora 02:44. Pentru că eram singură și voiam să ma asigur că voi găsi câmpul de stele corect, observațiile le-am început imediat după ce m-am dat jos din mașină. Asta undeva în jurul orei 23.
După montarea instrumentului de 150 mm și căutarea îndelungaaaaaaată a stelei care urma să dispară, am confirmat cu colegii de la Observator (care făceau același lucru din București) că totul este în regulă și că pot începe să iau imagini.
La foarte scurt timp, “nature called”. Nu știu de ce și mă întreb și acum, cum de nu m-am uitat la ceas înainte să fug în casă la baie. Știam foarte bine la ce oră și minut se produce ocultația. Mă gândeam că dacă fug și ajung în câteva secunde, o sa fiu înapoi în maxim 2 minute.
Cele două minute au fost exact cele în care s-a produs evenimentul astronomic. Comic, nu?!
La întoarcere, am găsit-o pe Robin pe scaun și zeci de mesaje pe webwhatsapp cu “cât de tare s-a văzut!!”. O pisică care a văzut un fenomen astronomic.
P.s.: Laptopul a luat imagini în continuare, fenomenul a fost înregistrat cu succes și de la Ploiești.
Dacă te plimbi prin oraș seara, treci pe la Observatorul Astronomic să o vezi pe Bertha – luneta ecuatoriala de 150 mm a lui Urseanu.
Nu fantoma Amiralului se afla în cupolă, ci colegul Mihai Dascălu care lua imagini la planeta Jupiter. Dar oare știa că are Carul Mare chiar deasupra capului?
astroblueowl.wordpress.com 