Constelații dispărute

Ne întoarcem în perioada când „pelorovis-ii” încă se plimbau pe întinderile pământului iar oamenii priveau cerul nocturn cu mii de stele, ceva ce astăzi găsim doar în zonele fără poluare luminoasă. Răspândite aleatoriu și fără vreo semnificație, omul a asmilat anumite zone de pe cer cu forme cunoscute lui.

Constelațiile sunt grupări de stele ce alcătuiesc figuri simple ce ne par animale, oameni, obiecte, etc. Această „recunoaștere” involuntară de forme familiare nouă în nori, pe Lună sau în pâinea proaspăt prăjită, se numește pareidolie.

Prima aluzie consemnată a unor constelații a dus referire la Orion și Taurus, ce se presupune că au fost inventate în perioada Neolitică.

Majoritatea numelor de constelații și semificațiilor date au ajutat la practicarea agriculturii. Încă din antichitate omul a observat și a folosit schimbarea cerului pe post de calendar pentru a ști când să planteze, recolte și să secere. Ca și în zilele noastre, constelațiile au mai servit la orientarea pe timpul nopții, în special pe mare.

În prezent avem un total de 88 constelații pe întreg cerul (emisfera nordică și sudică) din care 48 provin de pe lista lui Ptolemeu (nu el le-a inventat) adunate în jurul anului 150 e.n., cu alte 11 constelații au contribuit exploratorii Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman pentru emisfera sudică (anii 1590), alte 17 au fost inventate tot pentru cerul din emisfera sudică de Nicolas Louis de Lacaille, el a fost și cel care a împărțit constelația Corabia Argo în alte patru iar toate constelațiile propuse de el sunt obiecte din acea perioadă (anii 1700). A urmat astronomul Gottfried Kirch ce a adăugat 3 constelații în emisfera nordică în jurul anilor 1650 iar în aceași perioadă astronomul polonez Johannes Hevelius a mai adăugat 11 constelații, scrierile lui Johann Elert Bode aduc vorba despre 7 constelații inventate de el și amintesc de alte 14 inventate de alții și încă 9 constelații inventate de diverși autori tot pentru emisfera nordică. Dacă v-ați dat seama că sunt peste 100 înseamnă că ați numărat corect.

Nu din totdeauna am avut 88 de constelații și până la decizia Uniunii Astronomice Internaționale din 1922 când s-a discutat pentru prima oară aspectul constelațiilor, mulți mai adăugau câte un asterism. Selectarea constelațiilor ce urmau să rămână pe întreaga sferă cerească s-a sfârșit în 1930 când a fost publicată oficial lista și granițele bine determinate ținând cont de „desenul” reprezentativ pentru fiecare constelație în parte. Din această listă nu se poate modifica, adăuga sau scoate constelații în caz că v-ați gândit să cumpărați sau să inventați o nouă grupare.

Cele mai vechi constelații au fost păstrate fiind de multă vreme folosite, scotându-se din constelațiile mai puțin cunoscute (uitate în timp), fără semnificație istorică sau formate din stele la limita vizibilității.

Iată câteva dintre constelațiile ce cu timpul au dispărut și nu au ajuns în top 88:

ANSER (Gâsca)

Creată de Johannes Hevelius, această constelație a fost formată o dată cu Vulpecula (Vulpea), gruparea numindu-se „Vulpecula cum Ansere”. Localizarea constelației este între Cygnus și Aquila din stele de magnitudinea 4 și 5.

ggsdgs

Constelația a dispărut datorită omiterii ei în atlasele stelare, ea fiind asociată cu Vulpecula. Decizia UAI a fost păstrarea numelui inițial de „Vulpecula” iar trasarea graniței include fosta „Anser”. Astăzi, alfa din Vulpecula mai este cunoscută și sub numele de Anser.

gdgfd.jpg

ARGO NAVIS (Corabia Argo)

Formată din cunoscutele constelații: Carine, Pyxis, Vela și Puppis- părți din corabie. Constelația se găsește în lista lui Ptolemeu și este singura care nu a „supraviețuit”timpului. Corabia reprezintă nava folosită de eroi din mitologia greacă.

Împărțirea constelației a fost făcută la propunerea lui Nicolas Louis de Lacaille după expediția sa din emisfera sudica în anul 1752. Era formată din aproximativ 160 stele și ocupa peste 60 º (vertical). Din cauza mărimii, nu a fost reintrodusă.

fdsfsdf

Vârful corabiei (constelația Puppis) se vede și din țara noastră, foarte jos față de orizont, în stânga lui Sirius, alfa din constelația Canis Major.

FELIS (Pisica)

Constelație ce poate toți ne-am fi dorit să rămână pe cer și să miaune, a fost inventată de Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande din stelele mai puțin strălucitoare (magnitudinea 5 și sub) dintre Hydra și Antila.

felis

Constelația nu a fost populară pe continentul European și aceasta a dus la omiterea ei în atlasele stelare europene, ea fiind adoptată doar de cartografii americani. Cu timpul, a dispărut din scrierile secolului IX, iar când s-au trasat granițele definitive, stelele ce au aparținut constelației Felis au fost împărțite constelațiilor din apropiere: Hydra, Pyxis și Antila.

Printre constelațiile dispărute se mai numără câteva creații ce pot părea amuzante dacă ne gândim că acestea au fost pe cer la un moment dat, iar dacă decizia din 1922 ar fi fost luată în favoarea lor, astăzi ne-am fi uitat după obiecte deep-sky sau aștri în următoarele constelații:

GLOBUS AEROSTATICUS (Balonul) ce se afla între Capricornus și Piscis Austrinus și a fost concepută de Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande în 1798 în onoarea invenției balonului cu aer de către frații Montgolfier.

MACHINA ELECTRICA (Generatorul electric), constelație inventată de Johann Elert Bode la 1800 și plasată între Fornax și Sculptor, formată și din stelele constelației Sculptor.

OFFICINA TYPOGRAPHICA (Tipografia) a doua constelație bizară inventată de Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande în aceași perioadă ca și Globus dar introdusă de Johann Elert Bode în atlasele stelare. Constelația se afla între Canis Major și Puppis și nu a fost adoptată ca multe altele din sugestile pe care le-a avut Bode.

HONORES FREDERICI (Gloria lui Frederick) este formată din stelele dintre Andromeda și Lacerta. A fost introdusă de Johann Elert Bode în comemorarea lui Frederick al-II-lea de Prusia în anul 1787. Pentru crearea constelației s-au folosit 76 de stele slabe ca strălucire, ce au format o sabie și o coroană.

MONS MAENALUS (Muntele Mainalo) se găsea între stelele constelațior Virgo și Libra, la picioarele lui Bootes ce stătea pe munte. Această constelație a fost formată din stele ce aparțineau și constelației Bootes. A dispărut cu timpul iar UAI a luat decizia de păstra zona fostei constelații și granița trasată constelației Bootes include și stelele ce conțineau constelației Mons Maenalus.

– articol apărut și în revista Vega numărul 151 ianuarie 2016 –

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s